SI DACA NU DOAR DE INTERIOR DEPINDEM?
„Oamenii nu sunt deranjati de catre lucruri, ci de parerea lor despre ele.”
„Ceea ce ne streseaza nu sunt evenimentele pe care le traim, ci perceptia noastra despre ele.”
Inteleg afirmatiile astea si pot sa fiu de acord cu ele, ca am o oaresce intelegere asupra modului in care functioneaza perceptia asupra realitatii.
Cu toate astea, ma uit in jur la atat de mult continut creat care pune responsabilitatea asupra individului, ca si cum la individ sta nu doar puterea de a nu se mai stresa, dar si vina ca tot nu reuseste sa isi schimbe perceptia asupra realitatii.
In fond, parerea lui proasta despre realitate e cea care nu-l lasa sa fie fericit, nu-i asa?
Lucruri pe care TU poti sa le faci ca sa schimbi nivelul de fericire pe care il ai.
Nu poti sa schimbi mediul, insa poti sa schimbi cum te raportezi TU la el.
Oricum, majoritatea lucrurilor care te incurca si te incarca sunt la TINE in minte.
„Noi avem dreptul asupra corpului si psihicului nostru, si, deci, putem sa luam o decizie”, spunea o voce pe vastul internet zilele trecute. Eu cred ca lipseste cuvantul „teoretic” din fraza.
Metaforicul os pe care-l am eu de impartit cu abordarea asta e ca ma uit la ecrane populate cu oameni care au privilegiul de a putea sa se intoarca catre sine si care vorbesc ca si cum privilegiul asta e aplicabil absolut oricui, indiferent de mediul in care se afla.
Oameni care sunt in siguranta fizica in majoritatea timpului.
Oameni care au libertatea de a se deplasa dintr-un loc in altul oricand isi doresc.
Oameni care au acces la internet si device-uri pe care sa consume informatie.
Oameni ale caror haine si accesorii ne arata branduri de-un salariu mediu pe economie bucata.
Oameni care au beneficiat de oportunitatea de a primi o educatie buna.
Oameni care, for the most part, au in jur sisteme de sustinere, atat in contextele de viata, cat si in oamenii pe care ii au in jur.
Oameni care au acces si resursele necesare sa primeasca sustinere specializata in procese de psihoterapie.
Si e de-nteles sa fie asa. E de inteles ca modelele mentale se creeaza in jurul experientelor de viata si a exemplelor la care suntem expusi. E de inteles ca se poate simti adesea ca si cum la toata lumea arata lucrurile la fel cum arata la noi. Si e de-nteles si ca, indiferent cui te adresezi, sa iti asumi ca nu vei adresa problemele chiar tuturor oamenilor. N-ai avea cum.
Cu toate astea, incurajarea fara discriminare la a schimba TU, fara note de subsol si cu ignorarea atat de multor factori externi cred ca poate pune un munte de presiune pe un om care simte ca e strivit de atat de multe greutati care nu vin din interior, ca sa poata sa isi schimbe parerea despre viata si sa obtina, finally, fericirea. Stiu ca pentru mine asa a fost.
Cand pleaca de la scoala, copiii aflati in situatii vulnerabile se intorc tot in casa parintilor sau a asistentilor sociali. Ei n-au privilegiul de a isi schimba *puf* perceptia despre viata pe care o traiesc.
Cand pleaca echipajul de politie din fata usii, femeile aflate in relatii abuzive se intorc la a fi singure in casa cu partenerul de cuplu. Poate si cu cativa copii care sunt martori zilnici si carora le poarta grija. Ele n-au privilegiul de a isi schimba *puf* perceptia despre viata pe care o traiesc.
Cand pleaca de la adapostul de-o noapte, oamenii fara adapost se intorc tot pe strada, la conditiile de viata de acolo. Ei n-au privilegiul de a isi schimba *puf* perceptia despre viata pe care o traiesc.
Toti avem 24 de ore in zi, dar libertatea si oportunitatile vizavi de modurile in care le folosim difera si depind wildly de factori externi, de multe ori neaflati in controlul nostru.
Vorbim despre libertatea de a ne face alegerile de parca ele ar exista in vid.
Vorbim despre individ ca fiind suma alegerilor sale de parca el ar exista in vid.
Ca sa poti decide pentru tine, ai nevoie de autonomie asupra propriului tau corp.
Ca sa poti decide pentru tine, ai nevoie de siguranta spatiului in care traiesti.
Ca sa poti decide pentru tine, ai nevoie sa existi intr-un sistem care te sustine si te echipeaza cu instrumentele care iti trebuie pentru a putea decide pentru tine.
Am copilarit pe-o straduta din cartierul Rahova in Bucuresti. Am prieteni din copilarie care n-au mai mers la scoala cam de printr-a patra. Erau copii care trebuiau pregatiti pentru un alt parcurs in viata, care nu era dependent de mersul la scoala. Mersul la scoala ar fi fost un act de rebeliune pe care multora dintre ei nici nu le-a trecut prin cap vreodata sa il faca. Pretul de platit ar fi fost, oricum, mult prea mare si dac-ar fi rasarit ideea-n mintea lor. Doi dintre ei, care au trebuit sa fuga de-acasa ca sa nu mai indure conditiile din familie stau martori pretului astuia.
Poate ca suntem suma tuturor alegerilor noastre, insa alegerile cu siguranta nu sunt neconditionate si poate nici doar ale noastre.
Avem dreptul. Sigur c-avem dreptul la corpul si la psihicul nostru. Dar dreptul nu-i de-ajuns. Mai avem nevoie si de suport sa ni-l exercitam. De la familie, de la comunitate, de la autoritatile statului si de la societate.
Fiecare dintre noi e unul singur din 8 miliarde, insa n-ar trebui sa fie si singur intre 8 miliarde.
